Lumea Aqualune fusese dintotdeauna un loc unde apa și viața dansau împreună. Insulele sale plutitoare se mișcau leneș peste mări de un albastru strălucitor, conectate de pâraie ce scânteiau ca niște frânghii de lumină stelară lichidă. Copiii se jucau lângă iazuri de cristal, iar bătrânii pescuiau din râuri argintii ce scânteiau chiar și la miezul nopții. Apa nu era doar o resursă în Aqualune, ci era bătăile inimii întregii lumi. Însă bătăile inimii au început să slăbească. Nimeni nu a observat la început. Câteva bule ciudate se ridicau din lacurile adânci. O pată de apă tulbure lângă docuri. O fântână care bolborosea în loc să cânte. Bătrânii au dat din umeri, crezând că natu